Într-o țară unde ‘hai că se poate’ e un motto național, începem să ne întrebăm: chiar mai putem? România e în top în Europa când vine vorba de burnout, peste 66% dintre angajați au trecut prin asta sau au fost foarte aproape (Reveal Market ressources, study no. 187). Și nu e de mirare. Între muncă fără pauză, griji de zi cu zi și încercarea de a le face pe toate, ajungem să trăim pe pilot automat. Ce numeam odată „o perioadă mai grea” pare că a devenit stil de viață.
Dar ce este burnout-ul ?
Burnout-ul nu e doar despre oboseală. E o stare de epuizare totală fizică, emoțională și mentală, care apare atunci când stresul devine constant și prea greu de dus. Simți că nu mai ai energie, că nimic nu te mai bucură, că și cele mai simple lucruri devin greu de făcut. Ai putea avea probleme cu somnul, te enervezi mai repede, nu te mai poți concentra, poate te doare capul mai des. Și, peste toate astea, vine și sentimentul că nu mai ești tu. Că ai pierdut din mers cine erai.
Daca te recunosti in asta…
Dacă ți-ai zis în gând „așa mă simt și eu”, e foarte posibil să treci prin burnout. Dar vestea bună e că nu trebuie să te lupți cu asta singur(ă). Terapia de grup poate fi un început. E un loc unde poți vorbi fără frică, unde ești ascultat(ă) și înțeles(ă). Unde descoperi că nu ești singur(ă) și că ceea ce simți nu e „prea mult” sau „greșit”. Un „și eu am trecut prin asta” spus de cineva din grup poate aduce o liniște neașteptată.
Cu sprijinul unui terapeut și al grupului, înveți să pui limite, să respiri din nou și să-ți recapeți energia. Și știința confirmă: terapia de grup chiar funcționează în tratarea burnout-ului. Terapia de grup e condusă de un psiholog, care lucrează cu tine și ceilalți participanți folosind metode clare și eficiente. Scopul e să înțelegi ce simți, de ce reacționezi așa și cum poți schimba lucrurile. E mai profund, mai structurat. Conform unui studiu (Bagheri, T., Fatemi, M. J., Payandan, H., Skandari, A., & Momeni, M. (2019). The effects of stress‑coping strategies and group cognitive‑behavioral therapy on nurse burnout. Annals of Burns and Fire Disasters, 32(3), 184–189.), după doar o lună, asistentele medicale care sufereau de burnout au observat o îmbunătățire semnificativă a stării lor datorită terapiei cognitiv-comportamentale de grup. Terapia cognitiv-comportamentală, sau CBT, este un tip de terapie prin vorbă care ajută oamenii să se simtă mai bine prin schimbarea modului în care gândesc și acționează. Acest tip de terapie este foarte eficient în tratarea stresului și a epuizării profesionale. Ajută la reducerea epuizării emoționale în grupul respectiv. (Lloyd, J., Bond, F. W., & Flaxman, P. E. (2013). The value of psychological flexibility: Examining psychological mechanisms underpinning a cognitive behavioural therapy intervention for burnout. Work & Stress, 27(2), 181–199.)
Poate ai mai auzit de „grupuri de sprijin” și te întrebi: care e diferența? Grupul de suport, pe de altă parte, e mai relaxat. Nu e neapărat despre analiză, ci despre sprijin reciproc. Oameni care trec prin lucruri asemănătoare se adună, își spun poveștile, se ascultă și se încurajează. Poate fi moderat de un profesionist, dar mai degrabă ca ghid. Alegerea depinde de ce ai nevoie: vindecare în profunzime sau conexiune și susținere. Un studiu confirmă și eficiența grupului de sprijin. Participanții la acest studiu au descris șapte beneficii cheie ale implicării lor: conectarea cu alte persoane aflate în situații similare, dobândirea de cunoștințe, sentimentul de apartenență, creșterea încrederii în sine, structura, ameliorarea simptomelor și schimbări comportamentale pozitive. (Regehr, C., Glancy, D., Pitts, A., & LeBlanc, V. R. (2008). Reflecting peer‑support groups in the prevention of stress and burnout: A randomized controlled trial. Journal of Advanced Nursing, 63(4), 506–516.)
Burnout-ul te poate face să simți că ai rămas fără resurse, fără direcție, fără voce. Dar nu trebuie să te descurci singur(ă). Există locuri unde poți să respiri din nou, unde nimeni nu te judecă și toți te înțeleg. Terapia de grup e unul dintre acele locuri. Nu pentru că ești „slab(ă)”, ci pentru că meriți să te simți mai bine. Meriți să trăiești cu sens, nu doar să reziști. Și poate, chiar dacă azi pare greu, acolo începe vindecarea: în privirile celorlalți, în „și eu am trecut prin asta”, în căldura unei comunități mici, dar sinceră. Pentru că împreună e, uneori, exact ce avem nevoie.
