Acest articol se adresează tuturor celor care se simt uneori singuri, dezrădăcinați sau prinși între mai multe lumi — și tuturor celor care cred că ne vindecăm mai bine împreună decât singuri.
Vindecarea nu are loc întotdeauna în spatele unei uși închise — și nici în singurătate. Când viața ne rănește profund, a vorbi cu alții care înțeleg cu adevărat poate aduce o alinare pe care niciun medicament sau ședință tăcută nu o pot oferi. Exact asta propun cercurile de sprijin și grupurile de suport: un spațiu sigur unde stăm împreună, ne împărtășim poveștile și purtăm greutatea ca o comunitate.
În Belgia și în toată Europa, din ce în ce mai multe comunități locale creează aceste cercuri de vindecare — sau, pur și simplu, spații pentru a vorbi și a asculta — pentru a înfrunta dificultăți legate de migrație, identitate, discriminare sau pur și simplu sentimentul de a fi pierdut într-un loc nou.
Ce este un cerc de vindecare?
Un cerc de vindecare este pur și simplu un grup de oameni care se adună — uneori ghidați de un terapeut, alteori doar între ei — pentru a vorbi, a asculta și a se susține reciproc. Aceste cercuri poartă multe nume: grupuri de femei, cafenele pentru mame, cercuri de discuție pentru refugiați, case de cartier… Ideea este mereu aceeași: ne vindecăm mai bine atunci când nu ne mai simțim singuri.
Pentru migranți, refugiați sau oricine trăiește între culturi, aceste spații pot fi o adevărată linie de salvare. Fiecare poveste, fiecare limbă, fiecare tradiție este binevenită — nimic nu trebuie lăsat la ușă.
De ce contează cultura în procesul de vindecare
Durerea nu există separat de cine suntem. Amintirile, rădăcinile și felul în care construim legături ne modelează atât rănile, cât și modul în care le vindecăm.
În Belgia, case de cartier precum Vie Féminine, Ciré sau CAW (Centre de Asistență Socială) organizează cercuri pentru femei, pentru noii veniți sau pentru familiile care fug de război, sărăcie sau izolare. Nu sunt clinici reci — sunt saloane în care cineva toarnă ceai, copiii se joacă alături, iar poveștile de supraviețuire și speranță sunt împărtășite cu blândețe. Uneori, cel mai puternic medicament este pur și simplu să fii cu adevărat ascultat.
Ce spune știința
Nu este doar o idee frumoasă. Un studiu european recent a analizat mentoratul între egali pentru femei migrante și refugiate — exact ca cele care participă la aceste cercuri în Belgia.
Cercetătorii au arătat că a vorbi și a crea legături în astfel de grupuri duce la o creștere post-traumatică mult mai puternică: mai multă forță, mai multă încredere în ceilalți și o nouă speranță pentru viitor. (Khawaja et al., 2022, International Journal of Environmental Research and Public Health). Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmplă în aceste cercuri este o vindecare reală, măsurabilă — pur și simplu prin a fi împreună.
Povești împărtășite, forță împărtășită
După atentatele de la Bruxelles din 2016, psihoterapeuta belgiană Kristin Verellen a vorbit despre importanța vitală a cercurilor de sprijin pentru comunitate. La început, aceste întâlniri au fost un refugiu pentru a împărtăși o durere colectivă copleșitoare, dar s-au transformat rapid într-un spațiu unde fiecare putea regăsi un sentiment de apartenență și siguranță — un adevărat „acasă”. Emoționant este faptul că aceste momente, adesea grele și încărcate de emoție, au făcut adesea loc ușurării, zâmbetelor și chiar râsului. Aceste cercuri sunt mult mai mult decât locuri de exprimare: sunt spații de reconstrucție socială și reziliență, unde poveștile împărtășite devin forțe comune.
Mai aproape decât credem
Cercurile de vindecare pot părea abstracte — dar uitați-vă în jur: ele există în cafenelele pentru mame, în centrele pentru refugiați, în casele de cartier și în inițiativele de vecinătate din toată Belgia. De fiecare dată când oamenii se așază împreună și ascultă cu bunătate, se formează un cerc.
Dacă sunteți în căutarea unuia aproape de voi, întrebați la serviciile sociale din localitate — ați fi surprinși să descoperiți câte cercuri există deja, discret, pentru ca nimeni să nu rămână singur.
Un cerc pe rând
A ne vindeca împreună nu presupune discursuri mari sau tehnici complicate. Presupune oameni, cești de ceai, inimi deschise și curajul de a vorbi — sau pur și simplu de a asculta. Și poate că, într-o lume în care mulți se simt invizibili, acesta este cel mai puternic remediu pe care îl avem.
