Pentru cine este acest articol?
Uneori, un film spune exact ceea ce noi nu reușim să formulăm singuri. Și asta face bine.
Acest articol se adresează persoanelor care trăiesc o suferință psihică, terapeuților, precum și oricărei persoane curioase să descopere cum cinemaul poate deveni un instrument de introspecție, transformare și sprijin emoțional, individual sau în grup.
Și dacă un film ne-ar putea ajuta să ne simțim mai bine?
De câteva decenii, cinemaul nu se mai limitează la divertisment. Poate emoționa, face să reflectăm, trezi conștiința. Uneori, o scenă, o replică sau un personaj rezonează brusc cu ceea ce simțim fără a putea exprima. Această rezonanță emoțională se află în centrul cinematerapiei, o abordare utilizată individual sau în grup pentru a încuraja exprimarea, luarea distanței și, uneori, transformarea personală.
Ce este cinematerapia?
Cinematerapia (sau filmoterapia) desemnează utilizarea filmelor sau a unor fragmente de filme într-un cadru terapeutic. Ea poate fi propusă:
– în ședințe individuale sau de grup,
– pentru a aborda teme precum trauma, tulburările de anxietate, depresia, conflictele relaționale,
– sau ca instrument de psicoeducație.
Obiectivul nu este de a analiza filmul, ci de a folosi ceea ce acesta trezește în interiorul nostru ca punct de plecare pentru explorarea emoțiilor, gândurilor sau experiențelor noastre.
Nu este „doar” vizionarea unui film. Este a-l trăi, a-l digera și a observa ce trezește în noi.
Ce spun cercetările științifice?
Emoții puternice
O meta-analiză realizată în Spania de Fernández-Aguilar și colab. (2019), publicată în PLOS ONE, a compilat rezultatele a 43 de studii experimentale pe adulți (Spania, Statele Unite, Canada). Ea arată că filmele se numără printre cele mai eficiente instrumente pentru a induce emoții autentice (pozitive sau negative) în laborator. Aceste reacții sunt reproductibile și măsurabile, ceea ce face din cinema un instrument fiabil pentru activarea emoțiilor în terapie.
Un instrument terapeutic promițător
O revizuire sistematică coordonată de Universitatea din Pavia, Italia (Sacilotto și colab., 2022), publicată în Frontiers in Psychology, a analizat 38 de studii calitative și experimentale realizate în mai multe țări europene. Ea concluzionează că cinemaul:
– favorizează înțelegerea de sine,
– stimulează empatia,
– și poate declanșa schimbări cognitive și emoționale durabile, în special la persoanele care trăiesc cu tulburări de anxietate, autism sau experiențe post-traumatice.
O metodă ghidată: modelul MOVIE
Modelul MOVIE, propus de Hamilton (2023) [Unverified], este o abordare structurată pentru integrarea cinemaului în psihoterapie, în special pentru persoanele care au trăit o traumă.
| Literă | Etapă | Obiectiv terapeutic |
|---|---|---|
| M | Mindful engagement | Această primă etapă constă în alegerea unei opere într-un mod conștient și atent. Ideea este de a selecta un film care ar putea corespunde nevoilor emoționale sau terapeutice din acel moment. Apoi, înainte de a începe vizionarea, este necesar să îți acorzi un timp pentru a evalua starea ta mentală și emoțională. |
| O | Observation of reaction | În timpul vizionării, este vorba de a observa cu atenție reacțiile tale emoționale, cognitive și fizice. Această observație trebuie realizată fără judecată. Astfel, devii mai conștient(ă) de efectele filmului asupra stării tale interioare. |
| V | Verbal expression | După ce ai văzut filmul, este esențial să pui în cuvinte emoțiile resimțite. Această etapă se poate face în scris, printr-un jurnal, sau verbal, discutând experiența cu un/o terapeut(ă), un grup de sprijin sau un prieten. Exprimarea verbală ajută la clarificarea și cristalizarea emoțiilor și gândurilor trezite de film. |
| I | Identification of personal relevance | Această etapă constă în a lega evenimentele și temele filmului de propria ta viață. Este necesar să reflectezi la modul în care filmul reflectă propriile tale provocări, valori sau experiențe. Prin stabilirea unei legături între conținutul filmului și viața personală a spectatorului, experiența devine mai semnificativă. |
| E | Exploration of new possibilities | În cele din urmă, ultima etapă constă în a reflecta la noi perspective și a lua în considerare diferite moduri de a aplica lecțiile sau inspirațiile extrase din film în propria viață. Acest lucru poate include modificarea unor comportamente, adoptarea unor noi strategii de rezolvare a problemelor sau pur și simplu o conștientizare mai crescută a opțiunilor disponibile. |
Și acasă? Cum să faci?
Și dacă vrei să încerci singur(ă) acasă?
Alege un film care te emoționează sau te intrigă. Ia-ți un moment pentru a te ancora înainte de vizionare. După film, notează ce simți, ce reții, ce îți vorbește. Poți apoi discuta despre asta cu cineva de încredere sau într-un grup de discuții.
Filme și utilizările lor în terapie de grup sau individuală
| Film | Thèmes thérapeutiques | Exemple de cas où on peut en parler au patient | Effets possibles sur le patient | Lien vers la bande-annonce |
|---|---|---|---|---|
| Good Will Hunting (1997) | Trauma, attachement, alliance thérapeutique | Jeune homme en rupture familiale, méfiant vis-à-vis de la thérapie. Refus de vulnérabilité. | Sentiment d’être « vu », ouverture à la relation thérapeutique, début de verbalisation émotionnelle. | https://www.youtube.com/watch?v=f3v9pRa5dR8 |
| Inside Out (2015) | Régulation émotionnelle, deuil, enfance | Enfants avec troubles anxieux ou de l’humeur ; difficulté à identifier ou exprimer les émotions. | Compréhension normalisante des émotions, diminution de la honte face à la tristesse, augmentation du vocabulaire émotionnel. | https://www.youtube.com/watch?v=SYLrpcNTVwE |
| A Beautiful Mind (2001) | Schizophrénie, stigma, insight | Adultes ayant vécu un premier épisode psychotique ou en rétablissement. | Déstigmatisation, sentiment d’espoir, reconnaissance des mécanismes de défense et de la résilience personnelle. | https://www.youtube.com/watch?v=EajIlG_OCvw |
| The Perks of Being a Wallflower (2012) | Traumatisme, solitude, adolescence | Adolescent silencieux, introverti, ayant subi abus ou deuil refoulé. | Identification apaisante, émergence de souvenirs, ouverture à une première narration de son vécu. | https://www.youtube.com/watch?v=n5rh7O4IDc0 |
| The Shawshank Redemption (1994) | Résilience, injustice, isolement | Adultes vivant l’exclusion (prison, précarité, migration). | Réactivation du sentiment de dignité, espoir, reprise de projection vers un avenir. | https://www.youtube.com/watch?v=PLl99DlL6b4 |
| Fight Club (1999) | Dissociation, quête d’identité, critique sociale | Jeune adulte en crise existentielle, colère intériorisée, pensées radicales ou nihilistes. | Mise à distance par la fiction, identification partielle, amorce d’une réflexion critique sur les injonctions sociales. | https://www.youtube.com/watch?v=c_Sf-XY3t-I |
De ce funcționează?
Identificare cu personajele: ne regăsim în luptele sau speranțele lor.
Narațiune structurată: povestea ajută la organizarea propriei istorii interioare.
Distanță protectoare: filmul oferă un spațiu intermediar, sigur, pentru a explora subiecte sensibile.
Dar atenție: atunci când un personaj ne atinge prea mult, se poate întâmpla uneori să ne confundăm puțin cu el. Este important să păstrăm o mică distanță interioară sau să putem vorbi despre asta ulterior cu cineva.
Atenție: sunt necesare precauții
Cinemaul poate, de asemenea, să reactiveze amintiri dureroase sau să creeze o supraîncărcare emoțională. Unele persoane, în special cele cu o capacitate scăzută de mentalizare, o tulburare disociativă, o tulburare de stres post-traumatic sau o fragilitate psihotică, pot fi mai vulnerabile la aceste efecte.
Așa cum amintește Tan (2018), intensitatea emoțională a unui film poate uneori depăși capacitățile noastre de autoreglare. Este deci esențial:
– să alegem filmele cu grijă,
– să prevedem un cadru conținător (ideal, un spațiu de discuție după film),
– și să fim însoțiți dacă este nevoie.
Terapie de grup sau grup de sprijin: un cadru favorabil cinematerapiei
Filmele pot deveni declanșatori puternici ai exprimării atunci când sunt utilizate într-un cadru colectiv.
În terapia de grup, animată de un profesionist, proiecția unui film oferă un suport comun în jurul căruia fiecare poate explora propriile trăiri, în rezonanță cu ale celorlalți. Povestea filmică acționează ca o oglindă comună, reducând rezistențele și facilitând exprimarea emoțională (Psychology Today, 2013).
În grupurile de sprijin între egali, unde împărtășirea experienței este centrală, scenele proiectate permit adesea punerea în cuvinte a unor trăiri dificile, favorizând în același timp un sentiment de apartenență și de înțelegere reciprocă (Fernández-Aguilar et al., 2019; Sacilotto et al., 2022).
Mai multe studii, precum cel publicat pe ResearchGate (2014), arată că cinematerapia în grup poate reduce anxietatea și întări implicarea emoțională. Aceste spații comune oferă astfel un cadru conținător și binevoitor, unde emoțiile trezite de ficțiune devin un levier al transformării personale — cu condiția de a alege filmele cu grijă și de a deschide un spațiu de discuție după proiecție.
Concluzie
Cinemaul, ca oglindă emoțională, devine un instrument terapeutic accesibil, puternic și flexibil. Bine utilizat, el permite hrănirea introspecției, dezamorsarea unor rezistențe și deschiderea unor piste de transformare psihică. Cinematerapia nu are vocația de a înlocui o terapie convențională, dar poate fi un formidabil catalizator.
Vrei să încerci? Dacă simți dorința de a explora anumite emoții prin filme, nu ezita să te alături unui grup de discuție sau unui grup terapeutic. Poți consulta grupurile disponibile pe platforma Healing Together. Acolo vei găsi poate un spațiu binevoitor unde poveștile cinematografiei rezonează cu a ta.
💛 Pentru că un film poate spune uneori ceea ce cuvintele încă nu îndrăznesc să formuleze, sper ca aceste repere să te ajute să explorezi, să simți… și poate, să începi să te vindeci – Apolline, de la Healing Together 💛
Surse utilizate:
Fernández-Aguilar, L., Navarro-Bravo, B., Ricarte, J., Ros, L., & Latorre, J. M. (2019). How effective are films in inducing positive and negative emotional states? A meta-analysis. PLoS ONE, 14(11), e0225040. https://doi.org/10.1371/journal.pone.0225040
Sacilotto, E., Salvato, G., Villa, F., Salvi, F., & Bottini, G. (2022). Through the Looking Glass: A Scoping Review of Cinema and Video Therapy. Frontiers in Psychology, 12. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2021.732246
Hamilton, J. (2023). Movies on the Couch: The MOVIE model of film therapy. https://doi.org/10.20944/preprints202301.0176.v1
Tan, E. S. (2018). A psychology of the film. Palgrave Communications, 4(1). https://doi.org/10.1057/s41599-018-0111-y
Dumtrache, S. D. (2014). The Effects of a Cinema-therapy Group on Diminishing Anxiety in Young People. Procedia – Social and Behavioral Sciences, 127, 717-721. https://doi.org/10.1016/j.sbspro.2014.03.342
Resurse online suplimentare:
– https://se-realiser.com/filmotherapie-modele-movie/
– https://www.psychologytoday.com/us/blog/reel-therapy/201302/cinematherapy-useful-tool-in-group-therapy
