Moștenirea familială: trauma transgenerațională a comunismului în tarile din Europa de Est
România a trăit sub o dictatură comunistă timp de 42 de ani. Acest fapt a avut un efect asupra tuturor. Scopul acestui articol este de a vă explica ce înseamnă acest fenomen și cum să combateți această moștenire traumatică nedorită.
Ce este trauma transgenerațională?
Termenul a fost introdus în literatura științifică după Holocaust, dar se aplică oricărei persoane care a moștenit probleme psihologice (cum ar fi anxietatea, PTSD etc.), emoționale sau comportamentale transmise de la o generație la alta în urma unei traume majore suferite de părinți sau bunici. Efectele asupra primei generații sunt evidente, dar cum se manifestă ele asupra unei generații care nici măcar nu a cunoscut aceste evenimente?
Transmiterea socială și educațională joacă un rol esențial în felul în care se perpetuează aceste experiențe. De exemplu, părinții din a doua generație pot transmite copiilor mesaje precum „ai grijă” sau „nu vorbi prea tare”, reflecții ale propriilor momente dificile trăite. Stilurile parentale ajung astfel influențate de teamă și hipervigilență, ceea ce poate contribui la un atașament mai anxios și la o stimă de sine mai fragilă în rândul copiilor. În cazul celei de-a treia generații, lucrurile devin și mai delicate: copiii nu știu exact prin ce au trecut bunicii lor, deoarece aceștia evită adesea să vorbească despre subiect — rămâne un fel de tabu. Această tăcere poate face ca descendenții să se simtă mai puțin integrați sau valoroși, afectând coeziunea socială și crescând neîncrederea colectivă. In plus, studiile arata ca a doua generatie este cea mai afectata din toate (chiar si mai afectata decat prima).
Pe plan biologic, epigenetica joacă de asemenea un rol. Deși nu există aproape niciun studiu privind rolul epigeneticii în trauma transgenerațională în țările din Europa de Est, știm că aceasta joacă un rol în alte contextualități. Epigenetica, explicată simplu, înseamnă că traumele sau stresul trăite de părinți pot modifica modul în care genele lor funcționează (fără a schimba ADN-ul în sine), iar aceste modificări pot fi transmise copiilor, făcându-i mai sensibili la stres sau anxietate.
Care sunt efectele traumei transgeneraționale?
Aceste efecte pot fi multe și complexe, dar merită să amintim câteva dintre ele. Oamenii pot ajunge să aibă mai multă anxietate, să sufere de depresie, să gestioneze greu emoțiile sau să resimtă puternic stresul post-traumatic. De asemenea, pot apărea sentimente de rușine sau vinovăție transmise din generație în generație, împreună cu o stare de vigilență exagerată. În familie, relațiile dintre părinți și copii pot deveni nesigure, tensionate sau marcate de tăcere, iar exprimarea emoțiilor devine mai dificilă. Privind mai larg, aceste persoane pot avea mai puțină încredere în instituții, pot fi mai puțin implicate civic, se pot simți izolate în comunitate și pot trăi cu o teamă de durată față de represiune sau de autorități.
Cum poate fi vindecat?
Terapia de grup este una dintre cele mai folosite și mai eficiente forme de ajutor, cu numeroase efecte pozitive pentru cei afectați. Ea poate contribui la refacerea coeziunii sociale afectate de frică, oferind oamenilor ocazia de a-și normaliza experiențele, de a reconstrui împreună o identitate comună, de a redescoperi solidaritatea și încrederea reciprocă. În plus, terapia de grup sprijină exprimarea emoțiilor acolo unde, uneori, persista tăcerea în familie. Spre deosebire de terapia individuală, care riscă să rămână concentrată doar pe persoană, terapia de grup repară și dimensiunea relațională și comunitară, atât de importantă pentru vindecare.
În acest sens, terapia multifamilială joacă și ea un rol valoros: implică participarea mai multor familii împreună — de pildă, copii și părinți — și le oferă șansa de a construi o solidaritate între familii care au trecut prin aceleași dificultăți. Această rețea de sprijin le dă oamenilor puterea de a merge înainte, ajutând totodată la prevenirea transmiterii traumelor către copii. Este un mod cald, solidar și plin de speranță de a vindeca răni vechi și de a regăsi încrederea în ceilalți.
Câteva exemple de terapie de grup pe această temă
Mihaela Frunza ține ateliere în Sibiu (sau uneori online) pe tema constelațiilor familiale în relație cu traumele transgeneraționale. În Brașov, o puteți găsi pe Veronica Țurlea, care organizează ateliere tematice pe o mulțime de subiecte. În Constanța se află Laura Ghiță, care face constelații familiale în legătură cu trauma transgenerațională. Petronela Rotar, sub numele Calatorie spre sine, organizează ateliere și retrageri pe tema traumei transgeneraționale. Pentru a completa această scurtă listă, în București o puteți găsi pe Barbara Bacauanu, care organizează mai multe ateliere despre trauma transgenerațională. Veți găsi, desigur, multe alte resurse pe această temă pe site-ul nostru.
Dacă te recunoști în tot ceea ce am spus, este timpul să înțelegi ce simți și să te vindeci, alături de oameni care, ca și tine, caută vindecare. “This ends with us”.
Surse :
Doubková, N., Heissler, R., Sanders, E. M., & Preiss, M. (2025). Transgenerational trauma and resilience in post‑communist Central Europe: A comparative study of survivors, their descendants, and control groups. European Journal of Trauma & Dissociation, 9(1), Article 100509.
Komani, L. (2024). Intergenerational effects of trauma experience in communist Albania (Master’s thesis, Divine Mercy University).
Maercker, A. (2023). How to deal with the past? How collective and historical trauma psychologically reverberates in Eastern Europe. Frontiers in Psychiatry, 14, Article 1228785.
Mooren, G. T. M., van Ee, E., Hein, I., & Bala, J. (2023). Combatting intergenerational effects of psychotrauma with multifamily therapy. Frontiers in Psychiatry, 13, Article 867305.
Tan, J. (2025). Consequences and coping: Psychological impacts of political violence on dissidents in totalitarian contexts (Doctoral dissertation, Regent University).
van Ee, E. (2018). Multi‑family therapy for veteran and refugee families: A Delphi study [Research article]. Military Medical Research, 5(25).
