logo healing together groop

Înțelegerea terapiei: Un Ghid pentru Abordări Psihologice

Înțelegerea diferitelor abordări în psihologie

Când nu ești din domeniu, poate fi foarte greu să te descurci printre diferitele abordări din psihologie. Ce înseamnă exact? În ce constau? Și mai ales, la ce folosesc concret pentru noi, atunci când căutăm ajutor?

Uneori, dăm peste un psiholog care și-a făcut timp să explice pe site metoda lui de lucru. Asta ne ajută să înțelegem mai bine. Dar de multe ori avem doar un nume, un număr de telefon și nu prea multe explicații. Chiar și atunci când psihologul ne descrie abordarea lui, termenii folosiți pot părea vagi, prea tehnici sau chiar de neînțeles.

Și apoi, chiar dacă știm denumirea abordării, cum putem ști dacă ea se potrivește cu ceea ce trăim? Dacă ne poate ajuta cu adevărat? Dacă ne vom simți în siguranță cu acea metodă de lucru?

În acest articol, nu voi relua toată istoria fiecărei abordări și nici nu voi intra în detalii prea tehnice. Scopul este mai ales de a informa pe oricine caută ajutor. Descoperind marile abordări din psihologie, ideea este să te ajut să identifici mai bine ce ți se potrivește, ce rezonează cu felul tău de a fi, cu experiența ta. Nu este vorba despre a alege „cea mai bună” metodă, pentru că nu există una mai bună decât alta și fiecare persoană trăiește și funcționează diferit. Este mai degrabă vorba de a găsi acea metodă care ți se potrivește, cu care te simți „în siguranță”. Acest articol este aici pentru a oferi câteva repere simple, astfel încât să poți avansa mai liniștit în căutarea ta de sprijin.

Astăzi, vorbim în general de 4 mari curente/abordări în psihologie:

  • Abordarea psihanalitică (sau psihodinamică): explorează inconștientul și experiențele trecute pentru a înțelege dificultățile actuale, punând accent pe conflictele interne și mecanismele de apărare.
  • Abordarea umanistă: pune accent pe potențialul de creștere al fiecărui individ, pe ascultarea empatică și pe însoțirea persoanei spre o mai bună cunoaștere de sine și spre împlinire personală, concentrându-se pe prezent.
  • Abordarea sistemică: consideră persoana în interacțiunile sale cu mediul (familie, cuplu, grup) și încearcă să înțeleagă și să transforme tiparele relaționale care generează sau mențin suferința.
  • Abordarea cognitiv-comportamentală (TCC): se concentrează pe legătura dintre gânduri, emoții și comportamente, și propune instrumente practice pentru a schimba obiceiuri și a ieși din cercurile vicioase care întrețin dificultățile noastre.

Fiecare are propria modalitate de a înțelege și analiza dificultățile noastre și propune instrumente diferite pentru a sprijini persoanele aflate în suferință. Fiecare psiholog se formează într-una sau mai multe dintre aceste abordări, iar asta influențează modul în care ascultă, pune întrebări și propune piste de lucru. De aceea, a înțelege mai bine aceste metode ne poate ajuta să alegem un sprijin care ni se potrivește și care ne reprezintă.


Abordarea psihanalitică

Această abordare, dezvoltată la începutul anilor 1900 de Sigmund Freud, se bazează pe o idee centrală: o mare parte din ceea ce simțim sau facem este influențată de inconștient.

Dar ce este inconștientul? Ar fi ca un „depozit ascuns” în mintea noastră, unde se acumulează gânduri, amintiri, emoții sau dorințe pe care nu am putut sau nu am vrut să le confruntăm la un moment dat, adesea în copilărie.

Aceste elemente au fost refulate, adică puse deoparte pentru că erau prea dureroase, rușinoase sau amenințătoare ca să le putem gestiona conștient. Totuși, chiar dacă sunt ascunse, ele continuă să acționeze și pot provoca suferințe, blocaje sau comportamente care ne scapă de sub control.

Postura psihologului
Psihologul are o postură neutră și binevoitoare. Vorbește puțin, nu dă sfaturi directe, ci creează un spațiu sigur în care persoana poate explora propriul univers interior.

Tehnici principale

  • Asociația liberă: persoana este invitată să spună tot ce îi trece prin minte, fără filtru.
  • Analiza viselor: considerate „calea regală spre inconștient”, pot revela dorințe sau frici ascunse.
  • Acte ratate și lapsusuri: micile „scăpări” pot trăda conflicte interioare.
  • Transferul: pacientul poate repeta cu psihologul emoții și relații din trecut, ceea ce permite o înțelegere profundă.

Obiective
Scopul principal este aducerea în conștiință a ceea ce era inconștient, pentru a înțelege mai bine propriile reacții, tipare și suferințe. Este un proces de durată, adesea luni sau ani, dar cu efecte transformatoare.


Abordarea umanistă

Această abordare pornește de la o idee pozitivă: fiecare persoană are un potențial natural de creștere, de a evolua și de a se împlini.

Accentul este pus pe prezent și pe autenticitate (congruența: a trăi în acord cu sine).

Postura psihologului
Psihologul nu este „expertul care știe mai bine”, ci un însoțitor de drum. Ascultă cu empatie, fără judecată, și oferă acceptare pozitivă necondiționată.

Tehnici
Ascultare activă, reformulare, reflecție a emoțiilor. Scopul nu este diagnosticul, ci oferirea unui spațiu sigur unde persoana se poate explora și regăsi încrederea în sine.

Obiective
Auto-cunoaștere, auto-acceptare și auto-actualizare (atingerea propriului potențial). Este o abordare centrată pe creștere și pe recunoașterea valorii personale.


Abordarea sistemică

Această abordare pornește de la ideea că suntem mereu în interacțiune cu mediul nostru. Relațiile fac parte din „sisteme” (familie, cuplu, muncă, prieteni).

Postura psihologului
Psihologul observă și participă în același timp la interacțiuni, ajutând la conștientizarea tiparelor de comunicare.

Tehnici

  • Întrebări circulare: explorarea unei situații din mai multe perspective.
  • Reîncadrare: propunerea unei noi interpretări a unei situații.
  • Analiza tiparelor relaționale: identificarea comportamentelor repetate și propunerea de alternative sănătoase.

Obiective
Nu este vorba de a „repara o persoană”, ci de a ajuta sistemul relațional să găsească un echilibru mai sănătos. Este foarte utilă în conflicte de cuplu, familiale sau de grup.


Abordarea cognitiv-comportamentală (TCC)

Această terapie pornește de la legătura strânsă dintre gânduri, emoții și comportamente. Gândurile automate și distorsiunile cognitive ne pot bloca și amplifica suferința.

Postura psihologului
Este o abordare activă și colaborativă: psihologul și persoana stabilesc obiective clare și lucrează împreună prin exerciții.

Tehnici

  • Restructurare cognitivă: identificarea și schimbarea gândurilor automate.
  • Expunere progresivă: confruntarea treptată a fricilor.
  • Activare comportamentală: reintroducerea activităților pozitive în viața de zi cu zi.
  • Mindfulness: ancorare în prezent, observarea gândurilor și emoțiilor fără judecată.

Obiective
Reducerea suferinței prin schimbarea tiparelor de gândire și comportament. Este adesea mai scurtă decât alte terapii și foarte eficientă pentru anxietate, fobii, depresie și tulburări obsesiv-compulsive.


Dovezi științifice

  • Psihodinamică: la fel de eficientă ca TCC pentru depresie și tulburări de personalitate (Steinert et al., 2017; Leichsenring, 2023).
  • Umanistă: eficace pentru depresie, comparabilă cu TCC pe termen scurt (Duffy et al., 2024; Barkham, 2021).
  • Sistemică: eficace pentru depresie și recomandată pentru copii și adolescenți (Vossler, 2024; Carr, 2019).
  • TCC: foarte eficientă pentru depresie și anxietate, considerată tratament de primă intenție (Cuijpers, 2021; Carpenter, 2018).

Concluzie

Nu există o abordare „mai bună” decât alta. Toate au dovedit eficiență și fiecare are punctele ei forte, în funcție de dificultăți și de persoană.

Important este să găsești ceea ce ți se potrivește și îți inspiră încredere. Dacă traversezi o perioadă dificilă, să știi că ai făcut deja primul pas: cauți să înțelegi. Și asta, deja, înseamnă mult.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    © 2024 healing together. all rights reserved.
    developed with ❤︎ by Pavels.ro