Inteligența artificială, sau IA, există de zeci de ani, dar abia recent — odată cu apariția unor instrumente precum ChatGPT — a ocupat un loc aproape central în viața multor oameni. O vedem menționată peste tot, ne stârnește curiozitatea, ne întrebăm cum ne-ar putea ajuta și care sunt pericolele ei.
În acest articol, te invit să descoperi cum inteligența artificială și noile tehnologii, cum ar fi căștile de realitate virtuală, pot transforma sprijinul în sănătatea mintală. Fie că ești doar curios, cauți ajutor pentru tine sau ești un profesionist în domeniul sănătății, aici vei găsi repere pentru a înțelege mai bine aceste instrumente și utilitatea lor.
Imaginează-ți că îți poți confrunta frica de înălțime într-o lume virtuală, în deplină siguranță. Sau că poți discuta în orice moment cu un asistent virtual binevoitor, gata să te asculte fără să te judece. Ceea ce părea science-fiction acum câțiva ani devine astăzi realitate.
Și aceasta este o veste bună: potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, 1 din 8 persoane din lume suferă de tulburări psihice. Totuși, există un deficit uriaș de specialiști capabili să răspundă tuturor acestor nevoi. Îngrijirea psihologică este adesea scumpă, de lungă durată, nu întotdeauna rambursată, iar mulți oameni nu au timpul sau energia necesară pentru a începe o terapie. În acest context, inovația este urgentă. IA și realitatea virtuală deschid soluții noi pentru a face terapia mai accesibilă și mai adaptată fiecăruia. De exemplu, o aplicație poate oferi sprijin anonim 24/7, fără deplasare, ceea ce ușurează mult procesul de a cere ajutor. O altă posibilitate: tratarea fobiilor într-un mediu virtual, mai sigur și mai puțin costisitor în timp și stres.
Aceste tehnologii schimbă treptat modul în care privim îngrijirea sănătății mintale. În primul rând, ele lărgesc accesul la tratamente: chiar și o persoană izolată sau care ezită să consulte poate beneficia de ele la distanță. Apoi, fac terapia mai interactivă și mai personalizată: exercițiile pot fi adaptate în timp real, în funcție de reacțiile persoanei, sau se poate crea un cadru pe măsură. În cele din urmă, pentru unele persoane este mai puțin intimidant să vorbească cu o IA decât cu un om, pentru că dispare teama de a fi judecat. Unii pacienți spun că se simt mai liberi să se confeseze unui robot „neutru” decât unui terapeut tradițional. Desigur, IA și VR nu înlocuiesc complet terapiile și îngrijirile clasice, dar le completează, deschizând noi moduri de a te simți mai bine și de a lucra cu tine însuți.
Inteligența artificială, sau IA, este un program informatic capabil să imite anumite abilități umane. Cu alte cuvinte, este ca o mașină care a fost învățată să gândească, aproape ca un om. De exemplu, o IA poate învăța să vorbească, să scrie, să facă calcule sau să recunoască imagini. Spre deosebire de un software clasic, IA are particularitatea de a putea progresa: poate fi antrenată de oameni și, uneori, poate chiar învăța singură, pe baza datelor pe care le primește.
Fără să ne dăm întotdeauna seama, folosim deja IA în viața de zi cu zi. De exemplu:
Toate acestea sunt inteligență artificială!
Eu, personal, folosesc foarte mult IA în viața mea de zi cu zi, mai ales pentru studii și muncă. De exemplu, atunci când trebuie să scriu o scrisoare de motivație pentru un stagiu, fără ajutorul IA mi-ar lua cu ușurință trei ore, pe când cu ajutorul ei abia petrec cincisprezece minute! Și acest articol? Ei bine, IA m-a ajutat și aici să îl fac mai clar, mai scurt și mai ușor de citit.
Realitatea virtuală, sau VR (de la virtual reality), este o tehnologie care permite scufundarea unei persoane într-o lume artificială creată de computer. Concret, îți pui pe ochi o cască specială și, hop! — ești proiectat într-un univers tridimensional, ca și cum ai fi acolo cu adevărat.
Această lume virtuală poate semăna cu un loc real, cum ar fi o stradă sau o pădure, sau poate fi complet imaginară. Experiența se bazează în principal pe vedere și auz: vezi un peisaj la 360° în jurul tău, auzi sunete corespunzătoare, iar creierul tău este păcălit… chiar crede că te afli acolo!
Pentru a te bucura de VR, folosești o cască de realitate virtuală. În interiorul ei există mici ecrane 3D pentru fiecare ochi, care creează o senzație de profunzime. Senzorii urmăresc mișcările capului, așa că dacă îl întorci la stânga sau la dreapta, scena virtuală se mișcă exact ca în viața reală.
Unul dintre cele mai răspândite utilizări ale inteligenței artificiale în sănătatea mintală sunt chatboții terapeutici. Aceștia sunt agenți conversaționali disponibili 24/7, care pot discuta cu pacienții și le pot oferi sprijin. Unii, precum Woebot sau Wysa, folosesc tehnici de terapie cognitiv-comportamentală (TCC): propun exerciții de respirație, ajută la reformularea gândurilor negative sau, pur și simplu, ascultă fără să judece.
Sunt eficienți acești chatboți?
Un studiu clinic randomizat, realizat de Heinz și colegii săi în Statele Unite în 2025 și publicat în The New England Journal of Medicine, a evaluat eficiența unui chatbot terapeutic numit Therabot pe 104 participanți care sufereau de depresie, anxietate generalizată sau risc de tulburări alimentare. După 4 săptămâni de utilizare, simptomele pacienților au scăzut semnificativ comparativ cu grupul de control, cu efecte moderate până la puternice. Cercetătorii subliniază totuși că aceste instrumente trebuie studiate cu prudență și că este nevoie de mai multe cercetări asupra eficacității lor pe termen lung.
O revizuire sistematică și meta-analiză realizată în China de Zhong și colegii săi, publicată în 2024 în Journal of Affective Disorders, a reunit 18 studii clinice randomizate cu aproximativ 3.477 participanți. Concluzia: chatboții aduc o îmbunătățire modestă, dar semnificativă, a simptomelor depresive și anxioase, în special după 8 săptămâni. Totuși, la un follow-up de 3 luni, nu s-au observat beneficii persistente.
IA mai poate ajuta la monitorizarea dispoziției zilnice: aplicații care invită utilizatorii să își noteze starea de spirit permit urmărirea evoluției cu sau fără terapie paralelă.
De asemenea, cercetătorii americani Mansoor și Ansari au dezvoltat în 2024 un model de IA capabil să analizeze postări pe rețele sociale, „like-uri” și cuvinte folosite pentru a detecta semnele unei crize iminente, cu o acuratețe de 89%.
În terapie, realitatea virtuală este utilizată în principal pentru a ajuta pacienții să își înfrunte fricile progresiv și în siguranță. De exemplu, o persoană cu frică de avion poate, printr-o cască VR, să stea virtual într-un avion, să audă zgomotul motoarelor, să privească pe hublou — totul rămânând în cabinetul terapeutului. Creierul se obișnuiește astfel cu situația și reduce frica fără riscuri reale.
Această metodă este folosită pentru fobii precum frica de înălțimi, de păianjeni, de condus sau de vorbit în public. Avantajul: terapeutul poate ajusta dificultatea și pacientul știe că poate scoate casca oricând.
Dar chiar funcționează?
O meta-analiză realizată în 2019 la Universitatea din Regensburg (Germania) pe 371 de persoane cu fobii a arătat că terapia prin expunere VR este aproape la fel de eficientă ca expunerea „in vivo”. Pentru fobiile sociale, expunerea reală rămâne puțin mai eficientă, dar VR este un instrument promițător, practic și sigur.
O altă meta-analiză publicată în 2020 de Eshuis și colegii săi pe 438 de participanți a arătat că terapia VR este mai eficientă decât lipsa tratamentului și la fel de eficientă ca psihoterapiile clasice pentru tulburarea de stres post-traumatic (PTSD). Totuși, calitatea studiilor este încă inegală și sunt necesare cercetări suplimentare.
Deși IA și VR deschid perspective promițătoare, trebuie folosite cu prudență.
Un articol publicat în 2023 de Khawaja și Bélisle-Pipon (Universitatea Simon Fraser, Canada) avertizează că chatboții oferă doar o relație terapeutică foarte limitată și pot crea dependență excesivă.
De asemenea, o revizuire sistematică realizată în 2023 de Lundin, Yeap și Menkes a analizat 73 de studii clinice cu VR: doar 7 au raportat efecte adverse (de ex. agravarea simptomelor), iar 45 nu au menționat deloc efectele negative. Cel mai frecvent: cybersickness (greață, amețeli, dureri de cap), asemănător răului de mișcare. Concluzia: este nevoie urgentă de supraveghere umană pentru siguranța pacienților.
În plus, apar și probleme etice: aceste instrumente colectează date sensibile (emoții, reacții fizice, conversații). Protecția vieții private și confidențialitatea medicală trebuie să rămână o prioritate absolută.
Inteligența artificială și realitatea virtuală deschid perspective promițătoare pentru sănătatea mintală. Ele fac unele tratamente mai accesibile, mai interactive și mai personalizate, cu dovezi științifice tot mai solide.
Nu sunt soluții miraculoase și nu înlocuiesc oamenii, dar pot completa terapia clasică. Cu supraveghere profesională și utilizare etică, IA și VR pot deveni aliați reali în îngrijirea sănătății mintale. Folosite corect, aceste tehnologii aduc speranță și sprijin celor care au nevoie.
